Scrisoare adresată domnului Lucian Mîndruță care mă cheamă pe front

Pe 13 februarie am postat pe facebook acest mesaj după ce am share-uit articolul lui Lucian Mîndruță. Așa că, în caz de va fi război (doamne ferește) să pot să o găsesc mai repede pentru a motiva de ce voi lua oamenii care mi-s dragi peste oceane și o să îi susținem pe cei curajoși, ca domnul antecitat, de la distanță.

Draga domnule Mîndruță,

Menționez din start că, până la un punct, înțeleg patriotismul și rusofobia dumitale.

Îți adresez acest post întrucât dumitale ai făcut acest prim pas în a te adresa mie și întregii mele generații. O să trec peste superficialitatea cu care susții că noi suntem ăia superficiali, că mâncăm numai eco și altceva în afară de smartphoane și cluburi nu știm să facem. E complet greșit să puneți o întreagă generație în aceeași oală cu niște fandosiți de Fredo. Dar mă rog, fiecare cu opinia lui...

Problema pe care ați pus-o dvs în dezbatere a privit faptul că generația mea a fost chemată la arme și noi ne-am lăsat manipulați de alții (ceva flacăra violet) să refuzăm acest lucru. Vă voi explica cu două temeiuri simple de ce generația mea refuză acest lucru.

În primul rând, ce ne oferă această țară. O rată a șomajului de 30-35% în rândul tinerilor, tva 24% la orice, impozite și taxe care fac 40% din salariul brut, lipsă de oportunități dacă nu ai pile/relații/baniilutata, dreptul la vot care până recent era egal cu zero, lipsa promovării unor modele de conduită în societatea noastră și ignorarea unor domenii atât de importante pentru formarea unor tineri precum educația și cultura. De asemenea, avem 20 mil euro/km de autostradă, politicieni corupți care se afișează cu bolizi de sute de mii de euro când noi trebuie să mergem cu metroul din drumul taberei în pipera și înapoi pe 1200 ron/lună cu 3+2+3 ani de facultate, si tot felul de alte beneficii în acest sens.

Să spunem că prin absurd voi trece peste faptul că mi-au luat domnii de la spital 1000 de ron să mi-l dea pe bunicul de la morgă, că preotul a trecut de trei ori într-o lună să strângă bani pentru Catedrala Mânuirii (sic!) Neamului și că am muncit un an pe contract de drepturi de autor și când am vrut să candidez pentru un post la stat mi-au spus că nu am vechime de muncă (când era necesară vechimea în câmpul muncii de un an) deși plătisem taxe și impozite.

Trec peste faptul că principii precum meritocrația, bunul simț, recompensa performanței sunt complet ignorate în această țară.

Și mă înrolez în armată, pentru că strămoși, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu și Bălcescu, Mărăști, Mărășești și Oituz.

Acolo ce se va întâmpla cu mine? (argumentul #2)

Nu știu să țin o armă în mână pentru că serviciul militar obligatoriu a fost scos odată cu intrarea în NATO, nu am în ce să mă dau pentru că tancurile noastre sunt de pe vremea lui Brejnev, nu am cu ce să împușc pentru că pistoalele Carpați trag ca Keșeru în meciurile importante, flota este cvasiinexistentă, formată din niște fregate care sunt contemporane cu eponimii lor, iar de zburat nu prea mă înham, pentru că MiG-urile alea 21 Lancer sunt de pe vremea lui Hrușciov, iar F16-le sunt la mâna a treia de la portughezi. Iar de partea cealaltă se va afla cea mai puternică armată din partea asta de Atlantic.

De aceea vă întreb... Nu mai bine stăm noi acasă și ne susținem cum putem băieții profesioniști? Nu de aia suntem în NATO?

Apoi, dacă va veni vorba să fie înrolați tinerii români, cu o nespusă mâhnire vă anunț, domnule Mîndruță, că nu voi spune „prezent”. Până la urmă, ce am eu de apărat? Și cu ce să fac asta? Mai bine apără România copiii lui alde Cocoș, alde Videanu, alde Năstase, alde Niculae și toți ceilalți. De ce aș apăra eu furăciunile altora? Eu o să îmi iau familia și emigrăm. Doar vor rămâne granițele libere în UE, nu? Cu puțin noroc voi ajunge undeva safe, gen Uruguay, și voi participa acolo la efortul militar al țării mele. Voi face atac cibernetic pe rețelele de socializare. Cam ceea ce veți face și dvs cu siguranță.

Și dacă tot sunteți un fin cunoscător al istoriei, vă ofer un citat din Stalin: „moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane e o statistică”. Dvs, prin textul pe care l-ați postat, instigați la aceeași idee. Ironic, nu-i așa?

*sursa foto: retrorable.wordpress.com

Licențe poetice despre țăranii dă la țară ajunși prin Capitală

Ce nu suport azi: pisoiașii de la sat, care ajunși în oraș, se dau mari tigri.

Și acum o să vă aud ”dar Eduard și tu stai în Corbeanca”. Nu e vorba de asta, e vorba de faptul că se afișează în Capitală tot felul de G's d-ăștia din mediul rural care se cred mari oameni.
Eu, de-o viață, stau în (sau pe lângă) București și am fost cât se poate de respectuos cu oamenii din jur. Și nu am nimic cu cei din provincie, chiar mulți dintre ei sunt niște oameni foarte de treabă.
În schimb mai apar din când în când șmecherași din sate de 5.000 de oameni și fac gesturi care denotă o educație rurală. Prietene, vezi că Bucureștiul e sat de două milioane de oameni și e nevoie de un anume grad de cizelare. Dacă nu dorești să-l accepți, întoarce-te la tine în cătun. Steluța și Joiana nu pleacă de acolo. :)

Concluzia zilei: NU UITA DE UNDE AI PLECAT.

Părerologii: Grațierea lui Gică Popescu

Eu nu-i înțeleg pe politicienii noștri la faza cu Gică Popescu și grațierea lui după cazul în care a fost găsit vinovat în urma „Dosarului Transferurilor”. Ok, a jucat 115 meciuri la națională, căpitan la Barcelona, campion cu Galata, o carieră ilustră. Însă legea e lege! Dacă îl grațiem pe Popescu, vor trebui grațiați și ceilalți șapte oameni... Care, să fim sinceri, niciunul dintre ei nu e sfânt! (unii dintre ei sunt mafioți autodeclarați, vezi AICI)

sursa foto: dcnews.ro

Adică nu vă supărați, Gică Popescu cu verii Becali au declarat la transferul lui Florin Bratu 650.000 de $ și de fapt îl vânduseră cu 2,7 milioane $. DOUĂ VIRGULĂ ȘAPTE MILIOANE DE DOLARI! Adică au băgat 2 MILIOANE $ pe sub mână...

La un scurt calcul: if I make it big ( mare IF) și ajung, cum am eu în visele mele năstrușnice, ambasador în Croația, aș câștiga cam cât? 2.500 de euro pe lună? Hai poate 5.000. IF I MAKE IT BIG. Asta ar însemna că într-un an aș câștiga 30-60.000 de euro. Compar un euro de azi cu un dolar în 2003, când a avut loc transferul în cauză. Asta înseamnă că ar trebui să fiu ambasador >30 de ani ca să fac banii ăia, fără să mănânc, beau, achit factura la întreținere din respectiva remunerație.

Acuma ce facem? Grațiem un om care, într-adevăr, împreună cu Hagi a scos oamenii în stradă de fericire, doar pentru trecutul lui și iertăm prezentul în care s-a asociat cu niște netrebnici? Dacă mergem pe logica asta, hai să-l grațiem și pe Gigi, că doar a făcut case la amărâți și biserici. Ce dacă a făcut speculă cu terenurile statului? Haideți să nu fim populiști, zic!

PS: îl apreciez pe MM Stoica. Mi se pare un tip comic și mai inteligent decât îl crede lumea. Dar ”ce faci, te face” și s-a întors împotriva lui manevra financiară. Dar ATENȚIE! A făcut-o în perioada în care era la Oțelul Galați (în 1999), nu cât timp a fost la Steaua. Deci, dragi jurnaliști, nu mai puneți poze în medalion cu MM Stoica în treningul Stelei și cu ceilalți șapte la costum. Puneți-i pe toți la costum, la fel ca în poza de deasupra. Haideți să fim profesioniști, zic!

Gânduri despre 1 Decembrie.

Inițial voiam să scriu despre cât de ipocriți sunt românii: cei care azi sunt mari patrioți pentru ca de mâine să își blesteme ziua când s-au născut în această țară; sau cei care în continuare insultă România chiar și de Ziua ei Națională. Genul ăla de cretinuți care vor să epateze, să arate că ei sunt diferiți și care oferă tot felul de explicații pentru care 1 decembrie nu e potrivită pentru Ziua Națională a României. Dragilor, emigrați în United States of America, acolo Independence Day e vara. Sau în Afghanistan, că și ei își serbează Ziua Națională, tot vara, pe 19 august. De fapt, vă invit pe toți ăștia, haterii, în Afghanistan. Dar nu o să ajungeți niciodată...

Știți cine au ajuns pe-acolo? Unii dintre soldații români care astăzi au trecut pe sub Arcul de Triumf. Tot pe sub Arc au trecut și alti soldati care fac exerciții continue pentru ca, în caz de război sau calamități naturale (gen viituri sau cutremure), să poată interveni cât mai repede în sprijinul nostru. Ei merită tot respectul.

Mai merită respectul nostru soldații din Franța, Polonia, SUA și Turcia, care astăzi au avut onoarea și ne-au onorat cu trecerea lor pe sub Arcul de Triumf. Armate aliate ale României, care luptă alături de ai noștri pe fronturile din Orientul Mijlociu împotriva terorismului.

Sa nu uitam de veteranii de război, câți or mai trăi, și revoluționarii de la 1989, ăia adevărați, nu cei care iau pensii de pomană de la statul român, deși ei se ascundeau pe sub pat în decembrie, acum 24 de ani. De asemenea, trebuie amintiti romanii care și-au pierdut viața pentru acest ideal, al României Mari, de la pașoptiști până la sfârșitul Primului Război Mondial. Apoi trebuie cinstiti eroii din Al Doilea Război Mondial care, ghidati de un om cu un spirit nationalist pe care eu il contest (dar cine sunt eu sa ma iau de Maresal?), au murit pe degeaba la Stalingrad... Dupa 23 august factorul politic a decis ca militarii romani sa se alieze cu cei cu care pana mai ieri se impuscau si au impins Germania nazista dincolo de Muntii Tatra. Not bad. Admiratie ar trebui sa primeasca din partea noastra si cei care au murit in decembrie 1989, pentru a rasturna regimul comunist. Si mai trebuie respectati toti cei care au murit in Kosovo, Bosnia, Irak sau Afghanistan. In cinstea lor s-a trecut astazi pe sub Arcul de Triumf. RESPECT!

Și trebuie să dau cezarului ce-i al cezarului, și să evidențiez invitația întinsă de mult contestatul președinte Traian Băsescu către președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Unirea de la 1 decembrie 1918 este o sărbătoare și peste Prut și poate după ce Chișinăul va intra în Uniunea Europeană, posibilitatea de reunire cu Basarabia va fi si mai vie.

Mi s-a părut super tare faptul că prințul acela de 28 de ani stătea printre oficialitățile statului. Adică el chiar merita să stea acolo, doar s-a născut într-o familie regală! De ce nu era acolo puștiul acela Budișteanu care a reprezentat România cu mare succes la un târg internațional de tehnologie, sau toți campionii României, care cinstesc steagul, nu cunosc. Dar, în fine, am zis că nu o să fiu rău de ziua României.

In concluzie, La multi ani, România! Iarta-i pe hateri si pe ipocriti, cinsteste-ti eroii si iubeste-i pe toti.

Pentru asta protestați? Serios?

      Să protestezi în România pentru piste de biciclete e ca un protest în Somalia pentru geci de iarnă. N-are sens! 

      Adică ok, într-o Românie ideală, unde doctorii și profesorii ar fi fost bine plătiți, unde șomajul ar fi fost la 1%, unde hoții ar fi fost la pușcărie și nu la guvernare (respectiv opoziție), poate ultimul lucru pentru care ar fi meritat să protestezi sunt pistele de bicicletă. 

      Din câte știu eu, există. Din câte am înțeles din partea protestatarilor sunt mult prea puține, iar dorința lor ar fi ca acestea să fie pe șosea, să nu se mai încurce ei cu bicicletele lor din fibră de carbon de mii de euro de pietoni. Astfel ei ar prelua rolul pietonilor și ar deveni un inconvenient pentru trafic.

      Când un oraș ca Bucureștiul e desenat comunist, pentru vreo 50.000 de mașini, iar numărul acestora depășește un milion, când nu sunt spații verzi, parcări, trotuare ca lumea iar șoselele sunt jalnice, voi vă hipstăriți și cereți piste de biciclete pe șosele? 

      M-am abținut de la o vreme să comentez despre Roșia Montana. Sunt total de acord cu neînceperea exploatării cu cianură în condițiile în care contractul arată atât de indezirabil pentru România. Și am oferit la început chiar și o soluție ( https://www.facebook.com/eduard.popa/posts/622109231154721 ) pentru protestatari. Evident, a venit cineva și m-a făcut o ”babă sfătoasă de 80 de ani”. Superb... Dar în continuare îl consider un protest util, iar presiunea trebuie să continue până când acel contract mizerabil ori e modificat ori nu va mai exista deloc. 

      Apoi înțeleg grija părinților de a ieși în stradă pentru eutanasierea câinilor maidanezi, și grija iubitorilor de animale de a se opune acestei probleme. Da, câinii fără stăpân nu au ce căuta pe stradă în același mediu cu oamenii și nu, nu ar trebui să-i omorâm în masă. Deci sunt de acord cu motivele ambelor proteste, pro și contra eutanasierii maidanezilor. 

      Acestea (Roșia Montana, câinii fără stăpân) sunt proteste legitime... Dar totuși, piste de biciclete? Când aveți arma la voi în mână și puteați protesta pentru salarii mai mari, pentru locuri de muncă, pentru burse mai mari și/sau mai multe studenților, pentru reclădirea digurilor de la țară să nu se mai nenorocească bătrânii în fiecare toamnă și primăvară, de ce nu chiar pentru a vi se spune adevărul la întrebarea: ”De ce ne vindem la preț de nimic americanilor?”, voi ați ales să protestați pentru mai multe piste de bicicletă, fraților? Asta e problema voastră? Credeți că dacă veți avea pe unde să pedalați, veți avea și ce mânca? Eu cred că o să vă ardeți caloriile mai repede și nu veți mai avea cu ce să le supliniți.

      Sau poate cei care nu au grijile de mai sus, au decis să iasă la pedalat azi pentru piste. Propun să li se dea voie să se plimbe pe Aeroportul din Băneasa. Tot nu mai are prea multe curse și într-un an sau doi se desființează. Bine, sunt sigur că au auzit de asta, dar e prea mainstream un aeroport ca să protestezi pentru el, chiar dacă șpăgile pentru terenul pe care stă acesta azi sunt poate la fel de mari ca cele de la afacerea aceea cu sătucul din județul Alba.  

    

Despre 23 august 1944. Păreri personale.

     Acum 69 de ani, pe 23 august 1944, România repara o greșeală pe care a făcut-o cu vreo 4 ani în urmă și denunța alianța cu Germania. În același timp România făcea o altă greșeala și se alia cu cei cu care tocmai se împușcase, cei a căror țară o cotropiseră până la Stalingrad și înapoi, cei care ne urau pentru că ne-am aliat cu tiranul de la Berlin, Adolf Hitler, cei care, conduși de un alt tiran - Iosif Stalin - nu știau să ierte și să uite. 

     Evident că nu ne-au tratat ca pe un aliat. Nici pe iugoslavi, care erau de-ai lor comuniști, nu i-au tratat ca pe niște aliați. Dar pe noi, cei care am permis lui Horthy să ne omoare oamenii pe teritoriul nostru, dar am omorât evreii ruși și ucraineni și am ”cucerit” Odessa? Normal că ne-au jefuit, violat, omorât. Și apoi au luat drumul mai scurt prin România pentru a-i potoli pe unguri. Ca mulțumire, ne-au dat înapoi Transilvania. Măcar atât. Deștepții dinainte o pierduseră și pe aia. 

     Cine a fost mareșalul Ion Antonescu? A fost un bun militar? Da. A fost un patriot? Unii spun că da, probabil că a fost. A fost un fascist? Cu siguranță! Ce a reprezentat 23 august 1944? O trădare față de nemți? Da. Dar n-ar fi trebuit să ne fi aliat cu ei de prima dată, mai ales după Dictatul de la Viena. A fost un cadou de „iartă-mă” pentru ruși? Da, dar nu ne-au iertat și nu ne vor ierta niciodată că am stat lângă Hitler. Nici ei, nici americanii, nici britanicii.

     Ce a urmat după 23 august 1944? Experții spun că Războiul a durat cu 6 luni mai puțin. Cam atât ar fi rezistat armatele Axei în România. Apoi a permis ca Partidul Comunist Român să revină într-o lumină mai bună față de opinia publică, să iasă din ilegalitate. Și apoi au urmat 45 de ani de comunism plus național-comunism, timp în care ziua de 23 august era considerată sărbătoare națională. 

     Ce a reprezentat, în opinia mea, ziua de 23 august 1944 pentru România? O schimbare de extreme. Am trecut de la extrema dreaptă, de la Ion Antonescu și alianța cu Hitler, la extrema stângă, la alianța cu URSS și acceptarea tacită a dominării sovietice în țara noastră. Efectele acestei treceri de la o extremă la alta sunt și ele, ce să vezi?, extreme: astăzi România este extrem de săracă pentru nivelul UE, este extrem de servilă instituțiilor financiare mondiale de care depinde ca să se mențină la suprafață, iar poporul român, timp de 69 de ani, a fost extrem de fraier în a cădea în plasa unor conducători care nu-și văd decât interesul propriu peste cel al țării. Dej, Ceaușescu, Iliescu x3, Băsescu, etc, toți au tăiat și spânzurat doar pentru ei: deportări, șantiere naționale ( adică lagăre de muncă în care îți trimiteai adversarii politici pentru „reeducare”), mineriade sau arestări la ordin politic. Toate acestea din „playbook”-ul lui Stalin. Toate făcute de niște politicieni crescuți într-o școală comunistă. 

     Ar mai trebui vreo 30 de ani, cam o generație și 1/2, pentru a avea oameni de  decizie capabili, crescuți cu o nouă gândire, care să scoată România din extremele pe care le-am prezentat. Și toate acestea sunt efectele zilei de 23 august 1944, care la rândul său a fost un efect al zilei de 21 iunie 1941. :)  

   
 

22 iunie 1941: Ostasi va ordon, treceti Prutul... apoi Nistrul, apoi Donul, apoi Volga; apoi daca se poate si Tigru si Eufrat

     Dupa cum probabil stiu cei pasionati de istorie (sau daca nu sunteti pasionati de istorie, aflati de la mine), pe 22 iunie 1941 Adolf Hitler incalca pactul Ribbentrop-Molotov  de neagresiune intre Germania si Uniunea Sovietica si declanseaza Operatiunea Barbarosa. In aceeasi zi, conducatorul de facto al Romaniei, Ion Antonescu, aliat al Germaniei, declara razboi Moscovei, prin bine cunoscutele cuvinte "ostasi va ordon, treceti Prutul", cu scopul de a elibera teritoriile romanesti Basarabia si Bucovina de Nord, anexate de URSS cu un an inainte. 

     Pentru acest fapt este considerat de unii erou national, mare patriot si mare militar. Altii il considera un nazist si un criminal, de acelasi nivel cu Hitler si Stalin. Pentru cei din prima categorie, am o intrebare: pe langa 22 iunie 1941 sarbatoriti  si 30 august 1940, ziua in care prin Dictatul de la Viena aliatul lui Ion Antonescu, magyarul Horthy, a anexat la Ungaria juma de Transilvanie, printre care si Cluj, Oradea sau Targu Mures? 

     In timp ce noi treceam Prutul sa omoram evrei romani, rusi si ucrainieni sub pretextul ca eliberam tara - pretext spulberat de faptul ca granitele noastre au ajuns la Odessa iar soldatii nostri la Stalingrad - in Transilvania romanii, fie ei ortodocsi, catolici, evrei, pagani, zoroastrieni, erau exterminati de aliatii maghiari pe capete. 

 (Vezi http://www.youtube.com/watch?v=pGFN_eTI_3E )

      De ce a decis Maresalul sa ne unim cu Germania nazista si implicit cu Horthy, Mussolini si altii? Pentru ca era mare erou national? In opinia mea acest motiv este fals. Eu sunt de parere ca Antonescu dorea si el o felie de paine dupa razboi, convins fiind ca va fi castigat de Germania si va fi instaurata noua ordine mondiala a lui Hitler. Si istoria ne arata cat de bine a anticipat nea Nelu Mareselu ce avea sa urmeze...