duminică, 1 decembrie 2013

Gânduri despre 1 Decembrie.

Inițial voiam să scriu despre cât de ipocriți sunt românii: cei care azi sunt mari patrioți pentru ca de mâine să își blesteme ziua când s-au născut în această țară; sau cei care în continuare insultă România chiar și de Ziua ei Națională. Genul ăla de cretinuți care vor să epateze, să arate că ei sunt diferiți și care oferă tot felul de explicații pentru care 1 decembrie nu e potrivită pentru Ziua Națională a României. Dragilor, emigrați în United States of America, acolo Independence Day e vara. Sau în Afghanistan, că și ei își serbează Ziua Națională, tot vara, pe 19 august. De fapt, vă invit pe toți ăștia, haterii, în Afghanistan. Dar nu o să ajungeți niciodată...

Știți cine au ajuns pe-acolo? Unii dintre soldații români care astăzi au trecut pe sub Arcul de Triumf. Tot pe sub Arc au trecut și alti soldati care fac exerciții continue pentru ca, în caz de război sau calamități naturale (gen viituri sau cutremure), să poată interveni cât mai repede în sprijinul nostru. Ei merită tot respectul.

Mai merită respectul nostru soldații din Franța, Polonia, SUA și Turcia, care astăzi au avut onoarea și ne-au onorat cu trecerea lor pe sub Arcul de Triumf. Armate aliate ale României, care luptă alături de ai noștri pe fronturile din Orientul Mijlociu împotriva terorismului.

Sa nu uitam de veteranii de război, câți or mai trăi, și revoluționarii de la 1989, ăia adevărați, nu cei care iau pensii de pomană de la statul român, deși ei se ascundeau pe sub pat în decembrie, acum 24 de ani. De asemenea, trebuie amintiti romanii care și-au pierdut viața pentru acest ideal, al României Mari, de la pașoptiști până la sfârșitul Primului Război Mondial. Apoi trebuie cinstiti eroii din Al Doilea Război Mondial care, ghidati de un om cu un spirit nationalist pe care eu il contest (dar cine sunt eu sa ma iau de Maresal?), au murit pe degeaba la Stalingrad... Dupa 23 august factorul politic a decis ca militarii romani sa se alieze cu cei cu care pana mai ieri se impuscau si au impins Germania nazista dincolo de Muntii Tatra. Not bad. Admiratie ar trebui sa primeasca din partea noastra si cei care au murit in decembrie 1989, pentru a rasturna regimul comunist. Si mai trebuie respectati toti cei care au murit in Kosovo, Bosnia, Irak sau Afghanistan. In cinstea lor s-a trecut astazi pe sub Arcul de Triumf. RESPECT!

Și trebuie să dau cezarului ce-i al cezarului, și să evidențiez invitația întinsă de mult contestatul președinte Traian Băsescu către președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Unirea de la 1 decembrie 1918 este o sărbătoare și peste Prut și poate după ce Chișinăul va intra în Uniunea Europeană, posibilitatea de reunire cu Basarabia va fi si mai vie.

Mi s-a părut super tare faptul că prințul acela de 28 de ani stătea printre oficialitățile statului. Adică el chiar merita să stea acolo, doar s-a născut într-o familie regală! De ce nu era acolo puștiul acela Budișteanu care a reprezentat România cu mare succes la un târg internațional de tehnologie, sau toți campionii României, care cinstesc steagul, nu cunosc. Dar, în fine, am zis că nu o să fiu rău de ziua României.

In concluzie, La multi ani, România! Iarta-i pe hateri si pe ipocriti, cinsteste-ti eroii si iubeste-i pe toti.

duminică, 22 septembrie 2013

Pentru asta protestați? Serios?

      Să protestezi în România pentru piste de biciclete e ca un protest în Somalia pentru geci de iarnă. N-are sens! 
      Adică ok, într-o Românie ideală, unde doctorii și profesorii ar fi fost bine plătiți, unde șomajul ar fi fost la 1%, unde hoții ar fi fost la pușcărie și nu la guvernare (respectiv opoziție), poate ultimul lucru pentru care ar fi meritat să protestezi sunt pistele de bicicletă. 
      Din câte știu eu, există. Din câte am înțeles din partea protestatarilor sunt mult prea puține, iar dorința lor ar fi ca acestea să fie pe șosea, să nu se mai încurce ei cu bicicletele lor din fibră de carbon de mii de euro de pietoni. Astfel ei ar prelua rolul pietonilor și ar deveni un inconvenient pentru trafic.
      Când un oraș ca Bucureștiul e desenat comunist, pentru vreo 50.000 de mașini, iar numărul acestora depășește un milion, când nu sunt spații verzi, parcări, trotuare ca lumea iar șoselele sunt jalnice, voi vă hipstăriți și cereți piste de biciclete pe șosele? 
      M-am abținut de la o vreme să comentez despre Roșia Montana. Sunt total de acord cu neînceperea exploatării cu cianură în condițiile în care contractul arată atât de indezirabil pentru România. Și am oferit la început chiar și o soluție ( https://www.facebook.com/eduard.popa/posts/622109231154721 ) pentru protestatari. Evident, a venit cineva și m-a făcut o ”babă sfătoasă de 80 de ani”. Superb... Dar în continuare îl consider un protest util, iar presiunea trebuie să continue până când acel contract mizerabil ori e modificat ori nu va mai exista deloc. 
      Apoi înțeleg grija părinților de a ieși în stradă pentru eutanasierea câinilor maidanezi, și grija iubitorilor de animale de a se opune acestei probleme. Da, câinii fără stăpân nu au ce căuta pe stradă în același mediu cu oamenii și nu, nu ar trebui să-i omorâm în masă. Deci sunt de acord cu motivele ambelor proteste, pro și contra eutanasierii maidanezilor. 
      Acestea (Roșia Montana, câinii fără stăpân) sunt proteste legitime... Dar totuși, piste de biciclete? Când aveți arma la voi în mână și puteați protesta pentru salarii mai mari, pentru locuri de muncă, pentru burse mai mari și/sau mai multe studenților, pentru reclădirea digurilor de la țară să nu se mai nenorocească bătrânii în fiecare toamnă și primăvară, de ce nu chiar pentru a vi se spune adevărul la întrebarea: ”De ce ne vindem la preț de nimic americanilor?”, voi ați ales să protestați pentru mai multe piste de bicicletă, fraților? Asta e problema voastră? Credeți că dacă veți avea pe unde să pedalați, veți avea și ce mânca? Eu cred că o să vă ardeți caloriile mai repede și nu veți mai avea cu ce să le supliniți.
      Sau poate cei care nu au grijile de mai sus, au decis să iasă la pedalat azi pentru piste. Propun să li se dea voie să se plimbe pe Aeroportul din Băneasa. Tot nu mai are prea multe curse și într-un an sau doi se desființează. Bine, sunt sigur că au auzit de asta, dar e prea mainstream un aeroport ca să protestezi pentru el, chiar dacă șpăgile pentru terenul pe care stă acesta azi sunt poate la fel de mari ca cele de la afacerea aceea cu sătucul din județul Alba.  
    

vineri, 23 august 2013

Despre 23 august 1944. Păreri personale.

     Acum 69 de ani, pe 23 august 1944, România repara o greșeală pe care a făcut-o cu vreo 4 ani în urmă și denunța alianța cu Germania. În același timp România făcea o altă greșeala și se alia cu cei cu care tocmai se împușcase, cei a căror țară o cotropiseră până la Stalingrad și înapoi, cei care ne urau pentru că ne-am aliat cu tiranul de la Berlin, Adolf Hitler, cei care, conduși de un alt tiran - Iosif Stalin - nu știau să ierte și să uite. 
     Evident că nu ne-au tratat ca pe un aliat. Nici pe iugoslavi, care erau de-ai lor comuniști, nu i-au tratat ca pe niște aliați. Dar pe noi, cei care am permis lui Horthy să ne omoare oamenii pe teritoriul nostru, dar am omorât evreii ruși și ucraineni și am ”cucerit” Odessa? Normal că ne-au jefuit, violat, omorât. Și apoi au luat drumul mai scurt prin România pentru a-i potoli pe unguri. Ca mulțumire, ne-au dat înapoi Transilvania. Măcar atât. Deștepții dinainte o pierduseră și pe aia. 
     Cine a fost mareșalul Ion Antonescu? A fost un bun militar? Da. A fost un patriot? Unii spun că da, probabil că a fost. A fost un fascist? Cu siguranță! Ce a reprezentat 23 august 1944? O trădare față de nemți? Da. Dar n-ar fi trebuit să ne fi aliat cu ei de prima dată, mai ales după Dictatul de la Viena. A fost un cadou de „iartă-mă” pentru ruși? Da, dar nu ne-au iertat și nu ne vor ierta niciodată că am stat lângă Hitler. Nici ei, nici americanii, nici britanicii.
     Ce a urmat după 23 august 1944? Experții spun că Războiul a durat cu 6 luni mai puțin. Cam atât ar fi rezistat armatele Axei în România. Apoi a permis ca Partidul Comunist Român să revină într-o lumină mai bună față de opinia publică, să iasă din ilegalitate. Și apoi au urmat 45 de ani de comunism plus național-comunism, timp în care ziua de 23 august era considerată sărbătoare națională. 
     Ce a reprezentat, în opinia mea, ziua de 23 august 1944 pentru România? O schimbare de extreme. Am trecut de la extrema dreaptă, de la Ion Antonescu și alianța cu Hitler, la extrema stângă, la alianța cu URSS și acceptarea tacită a dominării sovietice în țara noastră. Efectele acestei treceri de la o extremă la alta sunt și ele, ce să vezi?, extreme: astăzi România este extrem de săracă pentru nivelul UE, este extrem de servilă instituțiilor financiare mondiale de care depinde ca să se mențină la suprafață, iar poporul român, timp de 69 de ani, a fost extrem de fraier în a cădea în plasa unor conducători care nu-și văd decât interesul propriu peste cel al țării. Dej, Ceaușescu, Iliescu x3, Băsescu, etc, toți au tăiat și spânzurat doar pentru ei: deportări, șantiere naționale ( adică lagăre de muncă în care îți trimiteai adversarii politici pentru „reeducare”), mineriade sau arestări la ordin politic. Toate acestea din „playbook”-ul lui Stalin. Toate făcute de niște politicieni crescuți într-o școală comunistă. 
     Ar mai trebui vreo 30 de ani, cam o generație și 1/2, pentru a avea oameni de  decizie capabili, crescuți cu o nouă gândire, care să scoată România din extremele pe care le-am prezentat. Și toate acestea sunt efectele zilei de 23 august 1944, care la rândul său a fost un efect al zilei de 21 iunie 1941. :)  
   
 

sâmbătă, 22 iunie 2013

22 iunie 1941: Ostasi va ordon, treceti Prutul... apoi Nistrul, apoi Donul, apoi Volga; apoi daca se poate si Tigru si Eufrat

     Dupa cum probabil stiu cei pasionati de istorie (sau daca nu sunteti pasionati de istorie, aflati de la mine), pe 22 iunie 1941 Adolf Hitler incalca pactul Ribbentrop-Molotov  de neagresiune intre Germania si Uniunea Sovietica si declanseaza Operatiunea Barbarosa. In aceeasi zi, conducatorul de facto al Romaniei, Ion Antonescu, aliat al Germaniei, declara razboi Moscovei, prin bine cunoscutele cuvinte "ostasi va ordon, treceti Prutul", cu scopul de a elibera teritoriile romanesti Basarabia si Bucovina de Nord, anexate de URSS cu un an inainte. 

     Pentru acest fapt este considerat de unii erou national, mare patriot si mare militar. Altii il considera un nazist si un criminal, de acelasi nivel cu Hitler si Stalin. Pentru cei din prima categorie, am o intrebare: pe langa 22 iunie 1941 sarbatoriti  si 30 august 1940, ziua in care prin Dictatul de la Viena aliatul lui Ion Antonescu, magyarul Horthy, a anexat la Ungaria juma de Transilvanie, printre care si Cluj, Oradea sau Targu Mures? 

     In timp ce noi treceam Prutul sa omoram evrei romani, rusi si ucrainieni sub pretextul ca eliberam tara - pretext spulberat de faptul ca granitele noastre au ajuns la Odessa iar soldatii nostri la Stalingrad - in Transilvania romanii, fie ei ortodocsi, catolici, evrei, pagani, zoroastrieni, erau exterminati de aliatii maghiari pe capete. 

      De ce a decis Maresalul sa ne unim cu Germania nazista si implicit cu Horthy, Mussolini si altii? Pentru ca era mare erou national? In opinia mea acest motiv este fals. Eu sunt de parere ca Antonescu dorea si el o felie de paine dupa razboi, convins fiind ca va fi castigat de Germania si va fi instaurata noua ordine mondiala a lui Hitler. Si istoria ne arata cat de bine a anticipat nea Nelu Mareselu ce avea sa urmeze...

miercuri, 15 mai 2013

Despre cea mai importantă problemă a României de astăzi. Când ar trebuie să fie Ziua Națională?!


   Am aflat recent despre un proiect al unor parlamentari conform căruia s-ar dori schimbarea Zilei Naționale a României de pe 1 decembrie pe 10 mai.

   10 mai are o semnificație specială pentru români, ȋn special pentru susținătorii monarhiei. Aceasta deoarece:1. la 10 mai 1866 a intrat ȋn țară Carol I, 2. la 10 mai 1877 s-a semnat proclamarea independenței României, iar 3. la 10 mai 1881 Carol I a fost ȋncoronat Rege. Tocmai din aceste motive a fost Zi Națională din 1877 până ȋn 1948. Atunci s-a ȋntâmplat ca ziua să fie mutată pe 23 august, o zi cu rezonanță istorică pentru ȋntreaga lume, nu doar pentru România. Ziua ȋn care românii, ȋn anul de grație 1944, unii dintre cei mai consistenți aliați ai Germaniei naziste, au ȋntors armele către Hitler, scurtând, conform specialiștilor, cu cel puțin 6 luni războiul. E drept că Ziua Națională a fost mutată “un pic” abuziv, cu niște T-34 la fiecare colț de stradă….Din 1948 până ȋn 1989 Ziua Națională a României a fost 23 august.

   După evenimentele din decembrie 1989, sărbătoarea națională a fost mutată pe 1 decembrie. De ce 1 decembrie și nu 10 mai? Pentru că românii s-au lăsat foarte ușor dezinformați de aparatul de propagandă stalinist, astfel ȋncât au crezut că regele Mihai a fost un trădător. Apoi istoria ( de astăzi, nu cea pe care o știe domnul traficant de arme, pardon, dl președinte) a demonstrat că Mihai n-a fost un trădător… Și astfel toți cei care-l huleau pe Majestatea Sa s-au ȋntors la 180 de grade și l-au simpatizat. Aceștia plus tinerii care ȋn ziua de azi văd ȋn monarhie o soluție și ȋn România interbelică un ideal.

   Time-out: Ce dacă ȋn România interbelică era o discrepanță incredibilă din punct de vedere economic, social și cultural ȋntre elită și celelalte pături sociale? Ce dacă Malaxa sau Auschnitt aveau averi uriașe iar omul de rând ȋși rupea spatele ȋn fabricile acestora pentru o juma’ de pâine pe zi? Era cultură dom’le! De aia erau 55 % din oameni analfabeți. End of Time-out

   Deci din 1989 ziua națională a devenit 1 decembrie. 1 decembrie 1918. De ce? Pentru că ȋn Primul Război Mondial peste 500,000 de soldați români și-au pierdut viața pentru a realize un vis. Care este acela? Cel al reȋntregirii neamului! După Basarabia și Bucovina, la 1 decembrie 1918 Transilvia a decis, conform principiului autodeterminării popoarelor aflat ȋn cele 14 puncte ale președintelui american Wilson, să se unească cu Patria Mamă. Pentru acest juma’ de million de soldați români, dar și pentru nenorociții (a se ȋnțelege “fără noroc”) pe care i-a omorât mareșalul Antoniu la Stalingrad (alt million?) și pentru toți ceilalți care au murit pentru acest vis (1877 sau 1989, alte momente nu ȋmi vin acum ȋn minte), se trece ȋn fiecare an pe sub Arcul de Triumf la 1 Decembrie!

  Eu nu sunt anti-monarhist, nu sunt nici comunist, nici uselist și nici (mai ales) băsist, sunt un tânăr entuziast istoric, care ȋn virtutea a ceea ce gândește și a cunoștințelor modeste pe care le deține, e de părere că Ziua Națională a României trebuie să rămână 1 Decembrie. Faceți din 10 Mai Ziua Independenței! Dar să o și predați ȋn școală, pentru ca viitoarele generații să afle că dau un grătar de 10 Mai pentru că: 1. ȋn 1866 un neamț a venit ȋn România să ne ȋnvețe cum să fim civilizați; 2. ȋn 1877 ne-am cucerit independența față de ăia de la care vine shaworma și 3. ȋn 1881 tot ăla rudă cu Ballack, Mesut Ozil și Podolski (?!) a crezut că ne-a civilizat și s-a proclamat Rege al nostru!
   
PS: Mă bucur că această problemă de ordin istoric este importantă pentru aleșii noștri. Ȋnseamnă că au rezolvat toate celelalte probleme ale României: toată lumea are loc de muncă, avem zeci de mii de km de autostrăzi, avem pensii pentru bătrâni și salarii mari pentru medici, profesori și polițiști ca să nu mai ia șpagă, avem alocații și burse pentru elevi și studenți pentru a face performanță, avem bani pentru cercetare, sport, tineret,etc... Avem pe Dracu’! 

luni, 15 aprilie 2013

Preotul din sat la MTV Cribs Romania ( prezentat de Pacha Man)


-Hello, MTV Fans. Astăzi la MTV Cribs Romania vă prezentăm casa unui mare gangsta, preotul Eusebiu Iustinian Argințel, din satul Luncoiu. Saru’mana, părinte! What’s uuup?!
-Să trăiești, fiule și fie ca Cel de Sus să te apere și să te păzească! Ce să fie, uite eram la o vecerniu când m-au sunat cei de la MTv că vreți să ȋmi vedeți modesta mea locuință…
-“Modestă”? My holly brotha, numa’ modestă nu e asta! Are three etaje, yo know?! Văd că ai pe poarta de la garaj inițialele tale scrise cu aur…
-Da, e un cadou de la dl Gigi Becali. Așa are și el pe palat ȋn București și fiindcă am sfințit National Arena ȋnainte de returul cu Ajax, mi-a făcut o donație modestă de 6 cifre și m-am luat și eu după dumnealui…
- Am understand, e foarte gangsta. Și spune-mi, you holly fatha’, ce-i piscina aia ȋn spate acolo? Mai faci tu baie din când ȋn când cu holly water, sau o desparți ca bossul de sus, you know?
- Aaa, nu fiule. Inițial o construisem să strâng aghiazma, dar mai face băiatul meu baie cu prietenele lui. Are 20 de ani, e student la Teologie… Ȋl văd așa de rar… De aia i-am luat un Porsche Panamera ca să poată ajunge cât mai repede acasă când termină programul.
- Maaaan, i-ai cumpărat mașina, and he likes the colah’r. Fatha’, ia zi. Intrăm și noi ȋn palat, dar sper să nu fii gol pe sub halat… Să-mi arăți și mie ce ai inside these rooms, you know?
- Desigur fiule. Ȋn primul rând țin să ȋți spun că am făcut-o atât de ȋnaltă că să fie mai aproape de Dumnezeu… Dumnezeu care ȋmi dă putere și speranță!!! Aici este prima cameră… Am un televizor modest 3D cu diagonala de 200 de cm… un bar unde se servește doar sângele franțuzesc al Domnului și o masă cu 12 scaune din lemn de mahon.
- Brothaaa’, e prea bengos aici, maaan… Și camera asta, unde e mobila din stejar cubanez și tablourile astea cu băieței naked cu ramă de aur?
- Aaaa, aici e camera de relaxare. Mai vin cu alți preoți, mai medităm cu gândul la Dumnezeu și la ȋnvățăturile Lui…
- I understand, man. Și sus la etaj what’s up?? Aud niște țipete… par a fi niște țipete de băieței mici și niște biciuri…
-Aaa, nu, dragule. Probabil e soția mea, se uită la “Patimile lui Iisus”, Mântuitorul, Dumnezeul nostru. E foarte bolnavă, n-aș vrea să mai urcăm dacă nu te superi…
- OK, holly brotha’! Aș vrea să ȋmi arăți mașinile tale.
-Bineȋnțeles. Cu mașinile astea merg atât de repede ȋncât ȋl văd pe Domnu’ uneori. Am aici un Mercedes GLK din 2012, cu care mai merg ȋn pelerinaj spre locurile Sfinte… Aici am un Maserati Quattroporte din 2009, cu care mai merg cu familia mea ȋn vacanță, iar asta e mândria mea de pe vremea când eram informator la Securitate, un Ford Mustang din 1967… Toate le am pentru că mi-a dat Domnu’.
-My looord, my brotha’ ce rides ai, ești crazy?
-Da, toate le-am primit de la Dumnezeu, pentru smerenia și modestia de care am dat dovadă. Acum mă scuzi, mă dus să sfințesc un pic prin sat… E cam a treia oară luna asta, doar e a treia sărbătoare cu Cruce Neagră ȋn calendar! Vă mulțumesc pentru prezență, să vă aibă Dumnezeu ȋn pază!
OK, ma holly brotha’, ȋți mulțumim că ne-ai prezentat “vizuina” ta. A fost Pacha Man from the area of Luncoiu-Sat! Peace for ma brothas and sistas out there! I’m out! 

miercuri, 3 aprilie 2013

Notă introductivă


Salut!
Numele meu este Eduard și pentru că statusurile mele de pe facebook au primit de multe ori “critical acclaim” ȋnsoțite deseori de ȋndemnul să-mi fac un blog ( not sure dacă v-ați săturat de mine și de spam-ul meu, sau dacă blogging-ul este un sfat bun) am decis ca ȋntr-un sfârșit să-mi ȋncep și  eu cariera asta de “blogger”. ..Pe această pagină ȋmi voi scrie gândurile care pe facebook ar depăși limita bunului simț din punctul de vedere al lungimii textului. 
De ce scriu statusuri lungi și ȋmi bat capul? Pentru că la cât de multe lucruri bizare se ȋntâmplă pe meleagurile noastre, simt nevoia să ȋmi exprim părerile și să văd cât de mulți oameni mi le ȋmpărtășesc… E, dacă vreți, un sondaj de opinie. Și mă bucur să văd că-s mulți cei care gândesc la fel ca mine; acest fapt este ȋmbucurător, mai ales că eu sunt o fire mai sociabilă căreia ȋi place să vorbească cu lumea și să ȋmpartă gânduri și opinii.
Aștept, ca și pe facebook, criticile voastre atât pozitive, cât și negative.
O seară plăcută, toate cele bune!