sâmbătă, 14 februarie 2015

Scrisoare adresată domnului Lucian Mîndruță care mă cheamă pe front

Pe 13 februarie am postat pe facebook acest mesaj după ce am share-uit articolul lui Lucian Mîndruță. Așa că, în caz de va fi război (doamne ferește) să pot să o găsesc mai repede pentru a motiva de ce voi lua oamenii care mi-s dragi peste oceane și o să îi susținem pe cei curajoși, ca domnul antecitat, de la distanță.


Draga domnule Mîndruță,

Menționez din start că, până la un punct, înțeleg patriotismul și rusofobia dumitale.

Îți adresez acest post întrucât dumitale ai făcut acest prim pas în a te adresa mie și întregii mele generații. O să trec peste superficialitatea cu care susții că noi suntem ăia superficiali, că mâncăm numai eco și altceva în afară de smartphoane și cluburi nu știm să facem. E complet greșit să puneți o întreagă generație în aceeași oală cu niște fandosiți de Fredo. Dar mă rog, fiecare cu opinia lui...
Problema pe care ați pus-o dvs în dezbatere a privit faptul că generația mea a fost chemată la arme și noi ne-am lăsat manipulați de alții (ceva flacăra violet) să refuzăm acest lucru. Vă voi explica cu două temeiuri simple de ce generația mea refuză acest lucru.

În primul rând, ce ne oferă această țară. O rată a șomajului de 30-35% în rândul tinerilor, tva 24% la orice, impozite și taxe care fac 40% din salariul brut, lipsă de oportunități dacă nu ai pile/relații/baniilutata, dreptul la vot care până recent era egal cu zero, lipsa promovării unor modele de conduită în societatea noastră și ignorarea unor domenii atât de importante pentru formarea unor tineri precum educația și cultura. De asemenea, avem 20 mil euro/km de autostradă, politicieni corupți care se afișează cu bolizi de sute de mii de euro când noi trebuie să mergem cu metroul din drumul taberei în pipera și înapoi pe 1200 ron/lună cu 3+2+3 ani de facultate, si tot felul de alte beneficii în acest sens.

Să spunem că prin absurd voi trece peste faptul că mi-au luat domnii de la spital 1000 de ron să mi-l dea pe bunicul de la morgă, că preotul a trecut de trei ori într-o lună să strângă bani pentru Catedrala Mânuirii (sic!) Neamului și că am muncit un an pe contract de drepturi de autor și când am vrut să candidez pentru un post la stat mi-au spus că nu am vechime de muncă (când era necesară vechimea în câmpul muncii de un an) deși plătisem taxe și impozite.
Trec peste faptul că principii precum meritocrația, bunul simț, recompensa performanței sunt complet ignorate în această țară.

Și mă înrolez în armată, pentru că strămoși, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu și Bălcescu, Mărăști, Mărășești și Oituz.

Acolo ce se va întâmpla cu mine? (argumentul #2)

Nu știu să țin o armă în mână pentru că serviciul militar obligatoriu a fost scos odată cu intrarea în NATO, nu am în ce să mă dau pentru că tancurile noastre sunt de pe vremea lui Brejnev, nu am cu ce să împușc pentru că pistoalele Carpați trag ca Keșeru în meciurile importante, flota este cvasiinexistentă, formată din niște fregate care sunt contemporane cu eponimii lor, iar de zburat nu prea mă înham, pentru că MiG-urile alea 21 Lancer sunt de pe vremea lui Hrușciov, iar F16-le sunt la mâna a treia de la portughezi. Iar de partea cealaltă se va afla cea mai puternică armată din partea asta de Atlantic.

De aceea vă întreb... Nu mai bine stăm noi acasă și ne susținem cum putem băieții profesioniști? Nu de aia suntem în NATO?

Apoi, dacă va veni vorba să fie înrolați tinerii români, cu o nespusă mâhnire vă anunț, domnule Mîndruță, că nu voi spune „prezent”. Până la urmă, ce am eu de apărat? Și cu ce să fac asta? Mai bine apără România copiii lui alde Cocoș, alde Videanu, alde Năstase, alde Niculae și toți ceilalți. De ce aș apăra eu furăciunile altora? Eu o să îmi iau familia și emigrăm. Doar vor rămâne granițele libere în UE, nu? Cu puțin noroc voi ajunge undeva safe, gen Uruguay, și voi participa acolo la efortul militar al țării mele. Voi face atac cibernetic pe rețelele de socializare. Cam ceea ce veți face și dvs cu siguranță.

Și dacă tot sunteți un fin cunoscător al istoriei, vă ofer un citat din Stalin: „moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane e o statistică”. Dvs, prin textul pe care l-ați postat, instigați la aceeași idee. Ironic, nu-i așa?

*sursa foto: retrorable.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu