Inițial voiam să scriu despre cât de ipocriți sunt românii: cei care azi sunt mari patrioți pentru ca de mâine să își blesteme ziua când s-au născut în această țară; sau cei care în continuare insultă România chiar și de Ziua ei Națională. Genul ăla de cretinuți care vor să epateze, să arate că ei sunt diferiți și care oferă tot felul de explicații pentru care 1 decembrie nu e potrivită pentru Ziua Națională a României. Dragilor, emigrați în United States of America, acolo Independence Day e vara. Sau în Afghanistan, că și ei își serbează Ziua Națională, tot vara, pe 19 august. De fapt, vă invit pe toți ăștia, haterii, în Afghanistan. Dar nu o să ajungeți niciodată...
Știți cine au ajuns pe-acolo? Unii dintre soldații români care astăzi au trecut pe sub Arcul de Triumf. Tot pe sub Arc au trecut și alti soldati care fac exerciții continue pentru ca, în caz de război sau calamități naturale (gen viituri sau cutremure), să poată interveni cât mai repede în sprijinul nostru. Ei merită tot respectul.
Mai merită respectul nostru soldații din Franța, Polonia, SUA și Turcia, care astăzi au avut onoarea și ne-au onorat cu trecerea lor pe sub Arcul de Triumf. Armate aliate ale României, care luptă alături de ai noștri pe fronturile din Orientul Mijlociu împotriva terorismului.
Sa nu uitam de veteranii de război, câți or mai trăi, și revoluționarii de la 1989, ăia adevărați, nu cei care iau pensii de pomană de la statul român, deși ei se ascundeau pe sub pat în decembrie, acum 24 de ani. De asemenea, trebuie amintiti romanii care și-au pierdut viața pentru acest ideal, al României Mari, de la pașoptiști până la sfârșitul Primului Război Mondial. Apoi trebuie cinstiti eroii din Al Doilea Război Mondial care, ghidati de un om cu un spirit nationalist pe care eu il contest (dar cine sunt eu sa ma iau de Maresal?), au murit pe degeaba la Stalingrad... Dupa 23 august factorul politic a decis ca militarii romani sa se alieze cu cei cu care pana mai ieri se impuscau si au impins Germania nazista dincolo de Muntii Tatra. Not bad. Admiratie ar trebui sa primeasca din partea noastra si cei care au murit in decembrie 1989, pentru a rasturna regimul comunist. Si mai trebuie respectati toti cei care au murit in Kosovo, Bosnia, Irak sau Afghanistan. In cinstea lor s-a trecut astazi pe sub Arcul de Triumf. RESPECT!
Și trebuie să dau cezarului ce-i al cezarului, și să evidențiez invitația întinsă de mult contestatul președinte Traian Băsescu către președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Unirea de la 1 decembrie 1918 este o sărbătoare și peste Prut și poate după ce Chișinăul va intra în Uniunea Europeană, posibilitatea de reunire cu Basarabia va fi si mai vie.
Mi s-a părut super tare faptul că prințul acela de 28 de ani stătea printre oficialitățile statului. Adică el chiar merita să stea acolo, doar s-a născut într-o familie regală! De ce nu era acolo puștiul acela Budișteanu care a reprezentat România cu mare succes la un târg internațional de tehnologie, sau toți campionii României, care cinstesc steagul, nu cunosc. Dar, în fine, am zis că nu o să fiu rău de ziua României.
In concluzie, La multi ani, România! Iarta-i pe hateri si pe ipocriti, cinsteste-ti eroii si iubeste-i pe toti.
